Kidizi - parinti informati, copii fericiti
Home » Blogul meu » Articole » Alimentatie si Sanatate » Baby Blues sub lupa (I)

Baby Blues sub lupa (I)

de Nina Radu
Baby Blues sub lupa (I)

Cum am putea traduce „Baby blues” cat mai aproape de sensul original? Am gasit: sindromul depresiei post-partum, sau SDPP, desi mai toate acronimele lasa in urma un un sentiment frustrant si simplist, frizand intr-o oarecare masura neologismele specifice anilor 80’, 90’.

O scurta incursiune intr-o enciclopedie medicala tradictionala ne dezvaluie faptul ca SDPP nu exista inca in anul 1920, nici macar mai tarziu, in 1940. Acelasi lucru se-ntampla si cu „baby blues”. Verisorul „hamburger”-ului, al „blue-jeans”-ului, al „chewing-gum”-ului, acesta pare mai degraba o inventie postbelica.

Cercetari stiintififice moderne ne informeaza asupra faptului ca moralul mamei poate fi grav atins de o epuizare, de o diminuare a cantitatii nutrientilor esentiali, in special a celor care contin omega-3, dintre cei care bebelusul a profitat din plin.

Acest fel de „consum” nu se va opri odata cu nasterea, din contra, alaptatul impune el insusi o constrangere asupra rezervelor nutritionale ale mamei. Chiar daca nu alaptati, dupa nastere, corpul dumneavoastra suporta transformari psihologice profunde, care impun o alimentatie cu atat mai speciala si complexa, fara a mentiona energia pentru a putea face fata cerintelor infinite ale copiii dumneavoastra.

Daca nu sunteti insarcinata, dar doriti sa deveniti mama in viitorul apropiat, o idee buna ar fi sa incepeti cat mai curand sa va refaceti aceste rezerve. Daca aveti deja mai multi copii si nu v-ati ingrijit niciodata de imbunatatirea nutritiei, acest articol va va interesa in egala masura.

Fecundarea si aparitia vietii reprezinta un miracol plin de lumina pentru parinti, dar inca obscur pentru oamenii nostri de stiinta.

Sa revenim la „Baby blues”

Spuneam asadar ca, descoperind noul acronim SDPP ca termen echivalent pentru baby blues, l-am depistat rapid pe tanarul cercetator care vrea neaparat sa faca o cariera stralucita in medicina...

Pentru a se deosebi de colegii sai, si-a dorit foarte mult sa inventeze o boala noua; lipsindu-i pregatirea clasica, dar foarte preocupat de imaginea lui „stiintifica”,  tanarul nostru a amestecat limba franceza cu cea latina intr-un mod prea putin elegant in comparatie cu cel al medicilor de altadata.

Acestia din urma, elenisti si latinisti prin excelenta, titulaturi fara de care nu si-ar fi luat nici macar bacalaureatul, ne-au facut cunoscute „tuberculoza”, „hipersimpaticotonia”, sau, si mai simplu „antibioticele”.  Sigur, clar si durabil. Dar oare de ce sa nu fi inventat un termen si pentru „Baby blues”? E oare posibil ca boala sa nu fi existat inca sau poate ca nu era destul de frecventa incat sa primeasca suficienta atentie?

Bineinteles, putem oricand pune acest lucru pe seama societatii masiniste caracteristica epocii respective.

In acest context mi se pare destul de frapant  faptul ca literatura clasica nu ofera niciun exemplu (din cate stiu eu, cel putin) asupra niciunei femei suferind de „Baby-blues”.

Nici la Madame de la Fayette, nici la Corneille sau Racine nu gasim vreo femeie care sa sufere de „Baby blues” (Dumnezeu stie de altfel ca personajele lor feminine sunt supuse constant incarcaturilor emotionale de tot felul, lesinurilor siau oricaror altor eclampsii). Nici Madame de Rénal, nici vreo alta eroina a lui Balzac, nici macar una dintre mamele „deformate de prea multele sarcini” care-l impresionau intr-atat pe galantul Emile Zola nu par a fi atinse de aceasta afectiune.

In literatura medicala clasica nu am gasit nicio trimitere catre „Baby-blues”, nici macar un sindrom care sa se apropie catusi de putin. In schimb, se vorbeste de „stari de nebunie” mult mai grave care afecteaza femeile insarcinate, in special „psihoza puerperala”, admirabil descrisa de medicul Benjamin Ball in 1890. Dupa cum veti vedea in continuare, aceasta psihoza nu are (din fericire) nimic de a face cu baby-blues.

„Psihoza puerperala se caracterizeaza printr-o logoree interminabila, incoerenta, „presarata” cu insulte violente, cu proiectari delirante din mijlocul carora se intrevede incoltind un delir de persecutie; (...)Acest fel de delir e insotit in plus de o perturbare a sentimentelor afective manifestate printr-o aversiune profunda fata de sot sau iubit si printr-o indiferenta absoluta pentru copil, indiferenta care ia ulterior forma urii, ajungandu-se chiar pana la infanticid. (...).

Un fapt cu adevarat remarcabil este acela ca de cele mai multe ori erotismul si obscenitatea merg mana-n mana cu delirul puerperal. Marcé, Foville si cea mai mare parte a medicilor moderni neaga frecventa acestui fenomen poate putin exagerat de medicina clasica; sunt indreptatiti  s-o faca, daca prin erotism ei inteleg dorinta sexuala, dar cu adevarat specific maniei puerperale este abundenta de obscenitati care sunt in stare sa pangareasca buzele femeilor cele mai educate si neprihanite. Adesea, sub imperiul acestor tendinte, acestea pot formula acuzatiile cele mai grave asupra barbatilor din anturajul personal.

Cu totii am auzit vorbindu-se de o anume stare mentala specifica unora dintre femeile insarcinate, cele care manifesta dorinte si pofte care lasa o urma discutabila asupra progresului si evolutiei fetusului. Este vorba despre pervertiri patologice ale gustului cunoscute sub denumirea de pica si malacie, stari care imping pe bolnave sa ingereze alimente ciudate, sa se hraneasca cu pamant, creta sau carbune, cateodata chiar sa manifeste tendinte cu mult mai respingatoare. Intalnim frecvent femei extrem de respectabile si onorabile care exprima o dorinta violenta de a se hrani cu astfel de alimente, cu conditia ca acestea sa fie furate. Mai mult chiar, adesea observata de catre alienisti, devine frapanta o nevoie irezistibila de furt care antreneaza aceste bolnave sa-si satisfaca cupiditatea si sa-si aproprieze obiecte de tot felul; e vorba despre o variatiune a cleptomaniei.  

Cu toate acestea, nu ar fi fost oare mai bine ca 50% din femeile secolului XXI sa fi suferit totusi de „Baby-Blues”?

Traducere dupa Jean-Marc Dupuis, http://www.santenatureinnovation.com/

Nina Radu

http://nina-radu.blogspot.fr

Pasionata de naturopatie, bucatarie vegetariana/vegana si cosmetica bio-dinamica.
Ofer cu drag aceste informatii oricui interesat de o viata frumoasa si pozitiva, din care nu fac parte medicamentele, indiferenta si obiceiurile auto-distructive.

Ti-a placut acest articol? Poate le place si prietenilor tai!
Lasa un comentariu Iti apreciem parerea!
 

Cum ai vrea sa comentezi?
Am cont sau Anonim

loading

0 comentarii

Aboneaza-te la Newsletter si primesti GRATUIT ebookul
“Ghid de prim ajutor la copii”

Videouri utile vezi toate videourile

vezi mai multe

Unde mergem sa ne distram
zilele acestea?




loading


Produse si servicii in zona ta
recomandate de alti parinti




loading

loading

vezi mai multe

Calculator sarcina

Data ultimei menstruatii
Durata
x

Kidizi.ro foloseste COOKIES. Navigand in continuare, va exprimati acordul pentru folosirea acestora. Afla detalii >